Aceast¿ lucrare con¿ine o band¿ desenat¿ adaptat¿ dup¿ un text cules de Vasile Alecsandri ¿i un studiu istoric despre cele mai de seam¿ m¿rturii de la începutul secolului al XVIII-lea, în principal cele ale lui Andrea Memno ¿i Anton Maria del Chiaro, care fac referire la viäa ¿i moartea voievodului Constantin Brâncoveanu. Fragment: "Înainte de a se ridica securea asupra capului lor, fur¿ întrebäi dac¿ voiesc s¿ se fac¿ turci ¿i atunci vor fi iertäi. Glasul cel în¿bu¿it de credin¿¿ al b¿trânului Brâncoveanu r¿sun¿ ¿i zise însp¿imântat de aceast¿ insult¿: Fiii mei! Iat¿, toate avu¿iile ¿i tot ce am avut am pierdut; s¿ nu ne pierdem îns¿ ¿i sufletele! Stäi tare ¿i b¿rb¿te¿te, dragii mei, ¿i nu b¿gäi seam¿ de moarte. Privi¿i la Hristos Mântuitorul nostru câte a r¿bdat pentru noi ¿i cu ce moarte de ocar¿ a murit; crede¿i tare întru Acesta ¿i nu v¿ mi¿cäi nici v¿ cl¿ti¿i din credin¿a cea pravoslavnic¿ pentru viäa ¿i lumea aceasta. La aceste cuvinte, Ahmed se f¿cu ca un leu turbat..."